RSS

Semn pe zăpadă – George Mocanu

28 Jan

Mi-ai luat mâna atunci și m-ai ademenit înspre pădure
departe de civilizație, deși doar la un milimetru pe hartă
de monotonul oraș. Peste tot miroasea a cetină moartă
și a zăpadă și a frig, deși frig nu era. O secure
zăcea înfiptă în trunchiul acela de fag
Şi din căștile tale vocea Paulei Seling ajungea fierbinte până la mine
și-mi încălzea timpanele. Şi mereu priveam către tine
ca nu cumva să te pierd. Ţi-eram drag
însă mă necăjeai spunându-mi adesea că mă urăști
și că dacă ai putea m-ai ucide cu pietre. Nu m-ai ucis
ci m-ai ademenit în luminișul acela de vis
ca să-mi arăți căprioarele. Glas peste glasul din căști
cuvintele ți se împleteau cu muzica și ele însele deveneau muzică
cu siguranță cea mai frumoasă muzică de pe fața pământului
și mă miram de rostul cuvântului
pe lume, atâta vreme cât există muzică.

Deasupra cerul, jos pământul și pe suprafața lui zăpadă
și pe suprafața zăpezii căprioare, plus copaci, plus povești
plus noi doi. Veverițe, plus un huhurez ce ne privea năuc fără să ne vadă.
Vorbeai. Vorbeam. Priveam în vale: orașul Odobești
risipit haotic în podgorie, Milcovul cu ape cenușii
casa miliardarului, alte mii de case, plus biserici și cimitire moarte printre
vii.
Ne-am așezat pe trunchiul de brad răsturnat de viforul nopții
de-a curmezișul poienii. Te ascultam fermecat ținându-te de mână.
Fericirea ținea, mi-era imposibil să accept adevărul,
(era să zic: de un veac) de o săptămână.
Tremuram de emoție, aproape istovit de fericire.
Eram tot copii, deși abia trecuți de zodia adolescenței
și ne prosteam.

Căprioarele scormoneau cu boturi liniștite în zăpadă
după hrană și ne priveau cu ochișori umezi uneori.
Zgomote mici sosind din inima pădurii le dădeau fiori
și tremurau o clipă de frica pericolului pe care nu puteau să-l vadă
căci, oricum, el nu exista. Prezența noastră însă le calma.
Iedul dansa inocent pe lângă ugerul mămicii
în timp ce căpriorul-tată ne pândea; Rafail se numea
căpriorul, așa îl botezasem, căci ochi de înger avea.

Erai cea mai frumoasă fată din lume
Eram cel mai fericit tânăr de pe planetă
Tu doreai o fericire universală
Eu visam o fericire discretă.
Tu ai fi vrut să-ți proclami fericirea în mijlocul Parisului
Eu aș fi vrut să-mi descriu fericirea pârâlui, pietrelor, râsului.

Căpriorul a sărutat iedul și i s-au umezit ochii o dată
apoi s-a apropiat de căprioara lui și i s-au umezit ochii de două ori
și a mângaiat-o pe greabăn cu aburii din nări
și a iubit-o apoi lingându-i pleoapele pe covorul de vată.

Atunci tu m-ai strâns de mână ca un clește de rac autentic
și mi-ai dictat din iriși să te sărut.
Nu învățasem lecția asta la liceu, nici la facultate
și de aceea am mai privit încă o dată căpriorul
și atunci m-a doborât literalmente dorul
așa cum bradul fusese pus la pământ de furtună
dorul de tine și te-am mușcat de buze ca un canibal
și m-am retras apoi ca un arc. Mi-era rușine. Era infernal
Dar tu din fericire ai început să râzi. Şi ai râs mult
și mi-ai propus să mă înveți. “Te ascult!”
am zis cuviincios și apoi am ascultat cu luare-aminte
sperand să nu-mi scape nici un cuvânt din prețioasele-ți cuvinte.

Şi-n timp ce-mi predai lecția menită să mă facă mai înțelept
te-ai tăiat la picior cu o așchie ascunsă în zăpadă
iar eu m-am speriat foarte tare. Picături de sânge pe covorul cel pur
Te durea foarte tare, mă durea și pe mine, suferința ta nu puteam s-o îndur.
Dar tu m-ai liniștit. Trăgând aer în piept
te-am așezat mai întâi la umbra puiului de zadă
chiar pe malul pârâului dezghețat. Ţi-am scos ciorapul încet ca să nu te doară
și am examinat cu drag, dar și cu neliniște rana. O căprioară
s-a apropiat atunci ca să privească și ea
rana care din fericire adâncă nu era
și tu, dând din mână ușor, ai asigurat-o că totul e okay
și m-a bucurat și pe mine nespus bucuria licărind o clipă-n ochișorii ei.
Ţi-am spălat rana cu apă plată. Din fericire
soarele încălzise văzduhul și ne îmbrățișa pe toți cu iubire
așa că nu-ți era rece la picior. O adiere de vânt
cobora de pe Malul Caprei și topea zăpadă și pământ
iar pârâiașul fără nume ducea cu sine parcă toată iarna
coborând din piatră în piatră spre Milcov.
Îți spălam și îți sărutam picioarele, iar tu mă priveai uimită
și la fel, uimit, privea căpriorul spre noi. Liniștită
nu era decât căprioara alăptându-și iedul,
deși ei iubitul nu-i sărutase niciodată picioarele.
Ţi-ai îngropat mâinile în părul meu și m-ai mângâiat
apoi ai început să plângi de emoție. “Ce băiat
prostuț! Ce baiat…”

Atunci ni s-a părut că fericirea va ține o veșnicie
dar ea, ca orice fericire, n-a durat
căci au venit pe urmă zmei și Făt-Frumoși și te-au furat.
În timp ce ne priveam ochi în ochi ca să ne ținem minte
și în secunda următoare și mai ales la noapte
când vom fi despărțiți de un drum lung
și de alte un miliard de lucruri
în căști, alături, o auzeam pe Petra Marklund printre lacrimi și șoapte:
You’ll Never See Me Again…

Cu mâinile îngropate, în parul meu, m-ai mângâiat
din nou. “Ce băiat prostuț! Ce băiat…”

Sursa: Semn pe zăpadă.

 
Leave a comment

Posted by on January 28, 2013 in Every day, we read a poem

 

Tags: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
Mik Mob's Music Mass

share YOUR favourite tunes with The Mob

jamesedwardsharp

Musical Notes For The Sent Ones

Cântece populare

Nicolae Sulac, Maria Dragan, Maria Tanase, Ion Paladi, Maria Iliut, Mihai Ciobanu, Zinaida Julea...

Daiana Pîrgaru

Autumn's Soul

otinovac

art, world, life

Mitch Teemley

The Power of Story

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

joeseeberblog

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

The Dimwit Diary

A humorous website of assorted madness

juliansherman

Just another WordPress.com site

Pollock of Light

Twitter: @lluisbusse

Lachlan + Cathy

Welcome to the House of Payne

Coloured-Windows

katleen's brushes

Breathtaking Memories

This is Ksenia Mist Photography Blog.

valeriu dg barbu

© valeriu barbu

Aurora Literară

Just another WordPress.com weblog

Șic și clasic - "Chic & Classic" luxury fine arts, entirely handcrafted, original design

Cand cumperi arta nu cumperi doar ceea ce vezi si pipai cumperi sufletul unui om, sufletul artistului pentru ca el/ artistul s-a uitat in sufletul lui si a scos de acolo ce a gasit

taken by sound.

New music reviews and interviews from a music nerd, finding, reviewing and interviewing the best new and undiscovered music that Earth has to offer.

ankladyl's Blog

doar pentru prieteni

George Mocanu

„Diseară vântul va lustrui stelele din nou…”

jaymelsongwriter

Just another WordPress.com site

%d bloggers like this: